Negustorul de cuvinte, astazi despre CARTI

Asa grait-a (a se citi „scris-a” Ioana Parvulescu, intr-o carte pe care v-o recomand calduros, Intoarcere in secolul 21, Humanitas, 2009: „Cartea: concurand, in cursa timpului, cu templul, cu piramida, cu orice constructie omeneasca si castigand detasat, fara ca macar sa gafaie. Victoria ei e tacuta. Asemenea dragostei adevarate, nu se lauda si nu se umfla de mandrie.
Particica de creier fiind, are puterea celui mai perfectionat computer. Poti face pe ea „exercitii de simulare” in orice realitate virtuala, iar la fiecare reluare a exercitiului descoperi altfel lucrurile. Intri in pielea personajelor ei, esti rege sau ocnas, barbat sau femeie, zeu sau animal, grec sau barbar. Sau esti doar tu insuti si te confrunti cu ei toti. (…) Capacitatea de metamorfoza a acestei micromemorii, a acestui stick este uimitoare. Fiecare om percepe altfel realitatea dintre aceleasi coperti, fiecare epoca descopera altceva in unul si acelasi op. Pe de alta parte, si contrariul ii sta in putere: oricat de diferita e o epoca de alta, poate citi si intelege la fel lucrurile din pagina cu semne. Odata deconectat de la creierul autorului, minicomputerul numit carte functioneaza oriunde, oricat si fara consum de curent electric. Nu se invecheste si nu trebuie schimbat la cativa ani odata si n-are nevoie sa fie depanat. Un mic detaliu tehnic, totusi: trebuie conectat la computerul altui creier uman, cel al cititorului.
Nimic din ce-i omenesc nu-i e strain, viata, suferinta, moartea, dragostea, blestemata foame de aur si foamea pur si simplu. Cartea vorbeste, plange, rade, tipa, tace, canta, sopteste. Pe scurt, face orice. (…) Daca esti prea prost pentru ea, te asteapta sa te destepti si te ajuta sa ajungi la ea. Daca esti prea grabit, te asteapta sa te opresti. Prea ocupat, sta pana ai timp de ea. Grosolan, abrutizat, te rafineaza. Daca esti superficial, iti arata ce e dincolo de suprafata. Are rabdare. Are putere. Da o sansa si intinde mana oricui ii da o sansa. Cartea adevarata seamana cu dragostea, este dragoste (…) Si, imi place sa cred ca, indiferent de forma pe care o va lua, cartea, ca dragostea din cea mai cunoscuta scrisoare a lui Pavel, nu va pieri niciodata. Sau nu inaintea omului. Sau, macar, nu inaintea mea.”
Subscriu,
Negustorul vostru de cuvinte, Cristina Bogdan.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: